Foaie verde lemn din jar
Mult mi-e sufletul amar
Că s-o dus ficior în munte
Cu oile ne păscute
Și l-o prins furtună mare
De-mi da iama în mioare
Curgeau norii în șuvoaie
Cărau râuri la mioare
Și-alerga un ciobănel
Să le prindă, vai de el!
Apele învolburate
L-au dus cu ele departe,
Nu l-a mai văzut nici luna
Și nici nu i se mai vede urma
Strânge Doamne Ceresc Tată
Apa de pe lume, toată
Și o du pe la câmpie
Unde-i secetă pe glie
Și o du la Marea mare
Să nu mai care mioare
