Wednesday, January 23, 2019

Fărâme de suflet

Mira Popovici - Autor
Zâmbind, prin tine am pornit la pas, cu întrebarea agățată de un gând, de ce ești încă visul oricărui îndrăgostit? Istoria atâtor iubiri se oglindește în asfalt, castelele îmi umilesc privirea. Nu ești doar o veșnică poveste cu prinți și prințese, cu artiști și drame de vodevil, dar și sacrificiul suprem încrustat în catedrale ce atârnă de cer! Umbra grădinilor tale are cea mai plăcută mângâiere! Cred că ești ca dragostea de o vară, intensă și asumată. Ești febril și exaltat, efervescent și neliniștit! Am tresărit! Ești întruchiparea unei iubiri de care ai vrea să te legi dar nu-ți îngăduie viața. Ești inefabilul. - Mira Popovici – Paris - 2018

Mira Popovici - Autor
Dincolo de tine este un eu si dincolo de el se deschide calea spre nemurire. Arunca-mi o franghie din sentimente rasucite si sufla spre ea o adiere care sa-mi dea elan. Ridica zmeie din soapte nerostite ca sa te aud si sa te pot chema. Vino, dincolo de dincolo!
Încearcă să faci din fiecare zi o sărbătoare! De sfânta Bunăvoință și sfântul Gând bun, dăruiește un zâmbet și o îmbrățișare!

Ia-ți un zâmbet drept armură, ce-i sub măști nici n-ai să știi, viața asta oricum trece și din ea nu scăpăm vii!
Ați născocit minciuni pe care v-ați ridicat castelele din ceară, dar vara e aproape și fiecare stejar e prieten cu soarele și pavăză celor mici!
Florile sufletului meu
Am ridicat o geană și m-au străpuns florile sufletului meu, desenate de ger în fereastră. Am deschis încă o geană și m-ai străpuns tu, cu lipsa ta. Te-aș căuta cu ochii mijiți prin geam dar mi-e teamă ca răsuflarea-mi să nu topească florile sufletului meu. Te aștept!

Noi, românii, nu am avut niciodată dorințe de expansiune teritorială. Singura cucerire mondială a noastră, trimful nostru de suflet, a fost prin folclor, muzică clasică, artă, inteligență și sport. Țara asta are atâtea resurse umane, înzestrate cu atât de multe talente deosebite, încât le exportă, dar fară niciun câștig. Mare păcat că nu știm să valorizăm și să tezaurizăm ce ne-a dat Dumnezeu!
Astăzi i-am zâmbit orașului. Diminețile lui dinamice, drumul pe lângă cafeneaua cu vorbe de duh, o eșarfa luată de vânt și o mână întinsă după ea, timpul care ne dușmănește pe amândoi, toate acestea ne țin strâns împreună.





No comments:

Post a Comment