Adevărul Prizonier

Prinde secunda de adevăr și pune-o în lanțuri,

Să nu mai plece măcar astăzi de la noi.

Pun visul meu cel vechi la pălărie

Și amintirile ce năvălesc șuvoi.

Cât de puțin aveam, și-aveam o lume!
Cât de puternici ne simțeam, în gând!
Puteam să ne-agățăm de bolta cenușie
Și leagăne să atârnăm de ea, râzând.

Dar vântul nu adie azi, nici mâine...
Nu ne e scris să atârnăm de cer.
Eliberează-mi adevărul care doare
Și uită că a fost o clipă prizonier.
Mira Popovici – București – 06.05.2020