Dimineață la Rucăr

Încâlcit în vârf de brad

Stă un nor din vată albă.
Dinspre miazăzi se-aude
Un vag sunet de talangă.

Două pălării ca neaua,
Ies vioaie din fâneață,
Iar o gâză se dă huța,
Atârnând de-un fir de ață.

Mândru foc, nevoie mare,
Cântă pe un gard vecin,
Un cocoş în strai de gală,
Într-un ton de clavecin.

În întreaga "armonie"
Din poiata omului
Își începe o găină
Propaganda oului.

Parcă-n ciudă-mi face o rață,
Măcănind a dezacord.
Într-o așa dimineață,
Poți să faci atac de cord.

Nu e mult și cerul tună.
Când întorc ochii ocol,
Dinspre munte, negri humă,
Norii se ciocnesc domol.

Și ca din senin coboară,
Repezită și zglobie,
O ploaie deasă de vară,
Ca o manta cenușie.

Nu se mai aude musca.
Nu mai mișcă nici un plisc.
Toată lumea stă să treacă,
Din ogradă înspre pisc.

Cum se arată altă rază,
Cum se pun iar pe concert,
Vrei nu vrei, îţi începi ziua
Și pui ouăle la fiert. :) 

Mira Popovici - 18.07.2018