Se sparge gândul meu de-un val
Și tu clipești mărunt din pleoape.
Umblăm de mână pe un mal,
Două stafii, două epave.
Te ții de mâna mea, bizar,
Ai vrea să te salveze parcă,
Dar faci un pas în mare iar,
Eu, un pescar fără de barcă.
De ce-mi tot spui că nu ai vreme,
Când timpul gâdilă în talpă?
Eu l-am închis într-o clepsidră
Și-l port la gât prin lumea largă.
Mira Popovici - 05.08.2018
No comments:
Post a Comment